Speranţe mari pentru leşi de a merge mai departe. Nu că adversarul ar fi fost facil, ba dimpotrivă, Croaţia deja era calificată mai departe şi se miza pe o dispunere mai lejeră, cu titulari odihniţi şi angajament mai ponderat. Ce n-a ştiut Polonia e că dintotdeauna croaţii şi sârbii în general au resurse interminabile, atât fizice, cât mai ales tehnice, indiferent de statutul jucătorului. Şi nici luni seara n-au dezamăgit. Organizare superioară polonezilor, fotbal realist şi multă multă poftă de fotbal. Dincolo, la adversari n-am întâlnit nimic din ceea ce ar fi ajutat echipa să câştige. E drept, poate şi faptul că fotbaliştii au fost inhibaţi de posibilitatea de a rata calificarea în sferturi, lipsa implicării în joc, dar, peste toate, cel puţin prin prisma lucrurilor arătate luni, inferior valoric croaţilor. Singura rază de soare a venit dinspre evoluţia portarului Boruc, omul care a limitat proporţiile scorului, de departe cel mai bun polon. Or asta spune multe.

Despre joc, cum aminteam şi mai sus, Croaţia l-a avut la discreţie. Boruc s-a opus în mai multe rânduri unor goluri iminente. Rakitic (22), Klasnic (32, 45) sau Pranjic (37) nu l-au putut bate pe bravul goal-keeper care nu a mai avut ce face la şutul lui Klasnic în diagonală de la 12 metri la colţul lung. Era min.53 şi, la 0- 1, polonezii au cedat din toate punctele de vedere. Mai departe, Croaţia va întâlni în „sferturi” Turcia, echipă calificată in extremis în dauna cehilor, pe care i-a învins într-un final dramatic. Speranţe mari pentru leşi de a merge mai departe. Nu că adversarul ar fi fost facil, ba dimpotrivă, Croaţia deja era calificată mai departe şi se miza pe o dispunere mai lejeră, cu titulari odihniţi şi angajament mai ponderat. Ce n-a ştiut Polonia e că dintotdeauna croaţii şi sârbii în general au resurse interminabile, atât fizice, cât mai ales tehnice, indiferent de statutul jucătorul