- Diverse - nr. 119 / 19 Iunie, 2008 Cu prilejul comemorarii fostilor detinuti politici de la Targu-Mures, am avut ocazia sa stau de vorba cu un nonagenar, veteran de razboi. Este originar din satul Habic (comuna Beica de Jos) si a participat la acest eveniment deosebit. Din scurtul dialog, iata ce am aflat de la acest brav barbat care are in spatele sau o intreaga istorie care merita a fi cunoscuta. - Ma numesc Ion Cotarla (al lui Gheorghe si al Mariei), sunt nascut pe 27 august 1919, si intre 1940-1948 "numai in armata si in prizonierat am fost". In luna noiembrie 1944, am cazut prizonier la rusi, dar nu din armata, pentru ca eram dezertor din armata ungara. Intre 1944-1948, am fost prizonier pana in luna noiembrie. - Pe toata perioada de prizonierat, ce ati facut? - Am lucrat intr-o fabrica de armament care apoi s-a transformat in fabrica de pluguri si tampoane pentru vagoane de cale ferata. Din cauza caldurii si a transpiratiei, camasile erau albe, iar noi nu semanam a oameni, ci mai degraba semanam cu maimutele, incat ne era sila sa ne uitam unul la altul. In lagar am fost in doua locuri. Mai intai am fost intr-un lagar mare in Cehoslovacia. Acolo eram vreo 45 de mii de prizonieri. Am stat 4 luni, iar de acolo, in 6 decembrie, au luat din lagar 100 de oameni si ne-au dus sa construim un pod. Podul vechi de pe doua stanci a fost bombardat de nemtii in retragere, iar rusii doreau sa faca un pod de lemn pentru ca sa poata trece locomotivele mari, asta am aflat din spusele unui soldat basarabean care stia romaneste. - Ziua de 23 august 1944, unde va gasit, domnule Ion Cotarla? - M-a gasit in Vorotca (Galitia), o localitate din Polonia. Vestea ca romanii au incheiat armistitiul s-a raspandit repede. Lucrurile au capatat o alta turnura, armata s-a descurajat si cate si mai cate au avut loc la auzirea acestei vesti. - Cum ati ajuns, pana la urma, acasa? - Din pr