- Diverse - nr. 119 / 19 Iunie, 2008 As privi, parafrazandu-l pe Stendhal, actul critic ca pe o oglinda purtata de-a lungul labirintului format din carti ce ne asalteaza, ne acapareaza, ne exaspereaza simturile, puterea de reactie, inteligenta; sunt carti de toate felurile: unele atroce, altele lancezi, unele robuste, altele flasce, carti care ne opun rezistenta, altele ce ni se ofera cu usurinta, carti trandave si carti revelatoare. Mi-as dori sa gasesc in acest labirint mai multe carti cu adevarat modelatoare, care sa ma introduca fara intarziere si fara rest in propriul lor univers fictional, sa ma faca prizonierul lor, sa ma tortureze cu interogatiile lor, cu gandurile si trairile spuse sau subintelese. Ceea ce detest cel mai mult, in planul cotidianului, e agresivitatea. M-am simtit de multe ori agresat; nu atat fizic, cat mai ales in plan afectiv si moral; agresat de mitocania si incultura din jur, de stridente comportamentale, de ipocrizie si fanatism, de vocatia imposturii ce o recunosc la unele persoane mai mult sau mai putin notorii ale momen tului. Agresat ma simt, aproape cotidian, si de prostul-gust, de lipsa de respect, de dezinteresul fata de cultura, tot mai manifest, tot mai accentuat. Pe de alta parte, ma straduiesc sa nu cumva, cu voie sau fara de voie, sa agresez, la randul meu, pe cineva dintre cei pe care ii am in preajma. Discriminarea, fie pozitiva, fie negativa, e, in domeniul criticii literare, aproape implacabila. Citesti cartea unui prieten si prin lentilele prieteniei pe care i-o porti, citesti cartea unui autor ce-ti repugna si prin prisma inamicitiei ce te anima. Trebuie, asadar, sa-ti modulezi intransigent privirea indulgenta ori, dimpotriva, sa-ti controlezi cautatura irascibila, pentru a-ti recupera obiectivitatea, cea mai insemnata calitate a unui critic literar. Fara autenticitatea si probitatea conferite de echidistanta, criticul