Campioana mondială continuă cursa pentru Europa după victoria contra Franţei. Proverbialul noroc al macaronarilor nu s-a dezminţit nici de această dată. Dacă Mutu nu rata penalty-ul în meciul cu ei, dacă România bătea Olanda, dacă Franţa nu pierdea marţi. Mulţi de „dacă” ce s-au dovedit totuşi insuficienţi pentru ca Italia să plece acasă.
Nici cu Franţa nu le-a lipsit norocul. Sau poate în acest meci le-a fost cel mai alături. Dar să le luăm pe rând. Ribery, omul numărul unu al Franţei a ieşit pe targă în debutul meciului. Abidal îl faultează inutil şi total aiurea pe Luca Toni, fază care a decis soarta meciului şi implicit calificarea în sferturi, după ce ciocolatiul fundaş a fost eliminat, iar Pirlo a transformat impecabil lovitura de la 11 metri. În repriza a doua, De Rossi a făcut 2- 0 şi zarurile erau aruncate.
Dar ar fi nedrept să punem succesul italienilor doar pe seama zeiţei Fortuna, pentru că totuşi, spre deosebire de noi, elevii lui Donadoni au jucat. Au jucat şi cu Olanda chiar dacă au pierdut la scor de forfait, au jucat şi cu noi şi chiar dacă au avut şansă la penaltyul lui Mutu, în cele mai multe momente ale meciului ne-au fost superiori. Şi în ultimul joc din grupă, cel contra Franţei, chiar dacă au stat la mâna Olandei, în ceea ce-i priveşte, şi-au făcut treaba. Şi să nu mire pe nimeni dacă pe 26 iunie la Viena, Italia va fi încoronată campioană şi a Europei, după ce acum doi ani cucerise şi titlul mondial. O echipă valoroasă îşi intră în formă treptat şi caută să atingă forma sportivă maximă în fazele superioare ale competiţiei. În cazul Italiei, regula poate fi confirmată şi chiar dacă debutul a fost unul şchiop, de-acum ei se pot gândi la meciurile eliminatorii, unde se ştie, azzurii sunt maeştri. Campioana mondială continuă cursa pentru Europa după victoria contra Franţei. Proverbialul noroc al macaronarilor nu s-a dezminţit nici de a
