Favorita mea la câştigarea Campionatului European este Italia, care întotdeauna a făcut figurile astea la început, apoi şi-a revenit. Meciul cu Olanda mi-a lăsat o impresie amară. Nu
Favorita mea la câştigarea Campionatului European este Italia, care întotdeauna a făcut figurile astea la început, apoi şi-a revenit.
Meciul cu Olanda mi-a lăsat o impresie amară. Nu credeam că nu ştim să jucăm în asemenea situaţii. Nu ştim să riscăm, în primul rând. Am jucat cu frică. După părerea mea trebuia să abordăm meciul mai curajos. Riscul face parte din tot ce se întâmplă în fotbal. Dacă nu o faci, nu tragi la poartă, nu ai cum să înscrii gol.
M-aş fi aşteptat să jucăm mult mai ofensiv, cu două vârfuri şi cu Mutu în spatele lor. Să avem mai multe şanse pentru atac. Bineînţeles că asta însemna să ne şi descoperim, dar ce mai conta la un astfel de meci. Aveam nevoie de victorie pentru a fi siguri de calificare.
Punctul cel mai slab al jocului nostru a fost organizarea. Ne-am îmbătat puţin cu evoluţia din repriza secundă cu Italia. Dar se vede că nu ştim să jucăm partidele de miză mare. S-a observat încă o dată că, în afara lui Mutu şi a lui Chivu, ceilalţi componenţi ai lotului naţional sunt prea puţin jucători de valoare care să poată decidă un joc, să creeze superioritate. Pe Victor Piţurcă nu putem să-l condamnăm, el a făcut până acum tot ce s-a putut.
Dacă ar fi să comparăm generaţia lui Hagi cu cea de acum, este o diferenţă mare. Am revăzut meciul cu Argentina, de la Mondialul din 1994, aveam atunci o echipă de atac. Aveam şi jucătorii care puteau face asta. Din păcate, acum toată lumea aşteaptă doar de la Mutu. Şi adversarele României ştiu acest lucru şi îşi iau măsuri să-l anihileze. La meciul cu Italia a fost şi înger, şi demon.
Atât putem la ora actuală, nu putem să depăşim anumite limite. Cu echipa pe care am avut-o,
