Între 5 mai şi 7 iunie, la Caen, în sala Scriptorium, a putut fi văzută expoziţia Reşiţa, oraş românesc, un reportaj fotografic de Tristan Jeanne-Valès, realizat cu sprijinul asociaţiilor Balkans-Transit şi Caen Calvados Roumanie. Tristan Jeanne-Valès a început cu fotografii de spectacol, dans şi muzică. În 1980 a devenit fotograf la Centrul dramatic naţional din Normandia. Din 1982 pînă în 2006 a lucrat pentru agenţia Enguerand, specializată în domeniul cultural. În prezent, este fotograf independent. Domnule Tristan Jeanne-Valès, cum aţi ajuns la Reşiţa şi de unde vine interesul dumneavoastră pentru ţările din Balcani? E vorba de exotism sau de un teren încă virgin în plan artistic? Interesul meu pentru ţările din Balcani – iar România este mai mult sau mai puţin în Balcani, chiar dacă nu-i tocmai drept, dar asta e – vine în primul rînd din preocuparea mea pentru muzica tradiţională, pentru muzica populară. Ani la rînd, am călătorit în vestul Europei, în Scoţia, Irlanda, Bretagne, Portugalia, Andaluzia şi am făcut foarte multe fotografii pe această temă. Acum patru sau cinci ani am deschis o expoziţie importantă în Bretagne, la Lorient, care s-a numit La Dérive Nord Atlantique. În momentul cînd a avut loc expoziţia, m-am întrebat ce fac de-acum încolo, dacă o să mă întorc din nou în Scoţia şi Irlanda. Mi-am spus că nu, că mi s-ar părea mai interesant să continuu proiectul în ţările balcanice, pentru a avea o perspectivă asupra celor două părţi ale Europei, cele două extremităţi, aş spune. Prin urmare, în anul următor, cred că era prin 2002 sau 2003, am plecat în Serbia, în sudul Serbiei, nu foarte departe de Reşiţa, cam la 150 de kilometri, ca să fotografiez fanfarele de ţigani. Atunci l-am întîlnit pe Laurent Porée şi am început să lucrăm împreună, am făcut împreună proiecte. Cînd o ţară era invitată la Festivalul Printemps balkanique, eram şi eu invitat în