Romania nu s-a facut de ris la EURO 2008, insa nu s-a ridicat peste Olanda si Italia. Tricolorii au facut, per ansamblu, un joc defensiv bun, dar carentele ofensive au iesit in evidenta in conditiile in care Mutu nu a stralucit iar aghiotantii sai au fost stersi Ceea ce era de asteptat s-a intimplat. Piturca si "haiducii" lui s-au intors acasa dupa faza grupelor turneului final al Euro 2008, nereusind sa urce intre primele opt echipe ale Europei, ca in 1972, 1984 si 2000. Sa recunoastem, nici nu meritam mai mult, Olanda si Italia aratind, pe ansamblu, un potential superior. Noi am jucat foarte bine un meci, cu Italia, am acoperit perfect o jumatate de registru, defensiv, in partida cu Franta, si am lunecat spre lamentabil in fata unei Olande care a jucat si cu rezervele si cu frina de mina trasa! Or, pentru o calificare dintr-o astfel de grupa era nevoie de minimum doua meciuri memorabile, in care si momentul ofensiv sa se ridice la nivelul celui defensiv. Cu un singur gol marcat, zero suturi pe poarta (!) contra "cocosilor", cu doar doua incercari cadrate si un corner in disputa cu trupa lui van Basten, nu aveam cum sa emitem pretentii. Cu ce am ramas la final? In primul rind cu multumirea minimala de a nu ne fi intors acasa in genunchi, asa cum a facut-o Franta, ori mult sub asteptari, precum Cehia sau Polonia, mai ales ca, dupa tragerea la sorti, multe pronosticuri avansau ipoteza ca tricolorii vor avea tolba goala (de puncte, nu de goluri!) la revenirea pe Otopeni. Apoi (foarte important!), cu certitudinea faptului ca, din punct de vedere al tratamentului, Romania a fost mutata din ultima in prima banca a Europei fotbalistice. Gestul lui Platini de a sta linga Mircea Sandu intr-un moment in care Franta isi juca viza de sferturi, arbitrajele de care am avut parte, in special in disputa cu Italia, care au adus aminte si de respectul cu care am fost tratati in preli