Nici nu s-a terminat meciul cu Olanda, că mai toată lumea, apucată (la un moment dat) subit de elanuri patriotarde, a căzut în cealaltă extremă. După ce în România nu se mai concepea că nu am avea cum să nu ne calificăm, acum se caută pete-n soare. După umila mea părere, de simplu privitor, nu de fin analist al cornerelor, aventura românească la Euro 2008 se poate rezuma în cîteva fraze.
Nici nu s-a terminat meciul cu Olanda, că mai toată lumea, apucată (la un moment dat) subit de elanuri patriotarde, a căzut în cealaltă extremă. După ce în România nu se mai concepea că nu am avea cum să nu ne calificăm, acum se caută pete-n soare. După umila mea părere, de simplu privitor, nu de fin analist al cornerelor, aventura românească la Euro 2008 se poate rezuma în cîteva fraze.
– La începutul turneului, ne-am temut că nu facem nici măcar un amărît de punct, iar astăzi urlăm ca muşcaţi de şarpe că sîntem nemultumiţi cu două.
– Cu excepţia Olandei, care s-a străduit o repriză să nu ne dea gol, am jucat cu nişte junghiuri de echipe; două strînsuri de epave, care nu mai au nici o legătură cu ultimele finaliste al Campionatului Mondial.
– Nu te poţi califica fără să tragi la poartă decît dacă-şi dau ăilalţi autogol. Iar olandezii zău că nu se puteau autopenibiliza mai mult decît au făcut-o în prima repriză.
– Arbitrii au tras cu noi – trăiască şi înflorească Antanta Mircea Sandu – Michel Platini! – la cel mai barbar mod cu putinţă. Aş vrea să-i aud acum pe tradiţionalii denunţători ai comploturilor universale la adresa ţărişoarei noastre milenare.
– Nu avem pic de mentalitate de învingători. Nici măcar la 1-0 pentru olandezi nu ne-am dus peste ei, deşi nu mai avem nimic de pierdut, de frică să nu cumva să luăm multe; am luat două.
– Marile noastre staruri – Adrian Mutu şi Cristian Chivu – nu pot depăşi nivelul de cel mai bun
