The Bard of Avon şi regenerarea urbană La jumătatea secolului trecut, o mică localitate din Ontario-Canada aflată în declin economic, a cărei şansă a fost să poarte, datorită emigranţilor britanici, numele de Stratford, a devenit exemplu despre cum un festival Shakespeare poate fi motor al regenerării urbane. Un jurnalist născut acolo a avut ideea ca, din aprilie pînă în noiembrie, în Stratfordul canadian să se desfăşoare un eveniment teatral care să atragă public şi investiţii, întreprinderea devenind un model de turism cultural de succes. Am aflat despre asta la Craiova, în cadrul Festivalului Shakespeare 2008, unde Don Rubin a prezentat „cazul“ la sesiunea de shakespeaorologie, dar găsiţi totul unde altundeva dacă nu dînd un search pe Google. Brandul Shakespeare e exploatat în întreaga lume (la Stratford upon Avon există chiar un trust Casa lui Shakespeare, iar The Globe a fost clonat pe diverse meridiane) prin manifestări de genul celei transoceanice, nu numai în lumea anglofonă, ci practic peste tot, şi în formule care mai de care mai pitoreşti; inclusiv în aer liber, pe rîul Hudson; ori pe străzi, în Brazilia; în curtea interioară a castelului Helsingor-Elsinor din Danemarca; de la variante tradiţionale la S4K, adică Shakespeare for Kids sau The Young Shakespeare Players, cu performeri de vîrste între 7 şi 18 ani! Sînt doar cîteva eşantioane care atestă că Shakespeare e unul dintre cele mai ofertante „produse“ pentru marketingul cultural şi economia creativă. Nu cred că Emil Boroghină, fondatorul Festivalului Shakespeare din România, cînd, în 1994, lansa manifestarea la Craiova, a făcut-o cu un asemenea plan; probabil că nu, dar mi-a trecut prin cap că, şi pentru reşedinţa de judeţ a Doljului, festivalul acesta ar putea deveni o soluţie de regenerare urbană demnă de luat în seamă. Asta, cu condiţia ca manifestarea, sprijinită de autorităţile locale cu