Vă propun un exerciţiu. Pentru unii poate părea inutil, pentru alţii se poate dovedi chiar dureros. Vă propun să ne întrebăm „ce ar fi fost dacă... “. Ce ar fi fost dacă „golanii“ din Piaţa Universităţii, în 1990, ar fi avut cîştig de cauză? Dacă naţiunea română s-ar fi deşteptat şi i-ar fi sprijinit? Ce ar fi fost dacă Ion Iliescu nu ar fi candidat, ilegal, la alegerile din 20 mai 1990? Dacă nu ar fi fost lăsat, în zilele Revoluţiei, să se infiltreze în noile structuri de putere şi, odată cu el, nici acoliţii săi? Ce ar fi fost dacă minerii nu ar fi venit la Bucureşti, la chemarea foştilor activişti ai Partidului Comunist Român? Ce ar fi fost dacă punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara ar fi fost adoptat în primul an de după Revoluţie? Ce ar fi fost dacă nu ar fi trebuit, an de an, să ne întrebăm, în aceste zile, „ce ar fi fost dacă“? Dacă 13-15 iunie nu ar fi existat?... Sigur, e un exerciţiu nerealist, veţi spune. Ce a fost a fost, nu mai are rost să ne gîndim la trecut. Însă, uneori, e util să priveşti înapoi, poate nu cu mînie, dar măcar cu luciditate şi cu responsabilitate. În ceea ce mă priveşte, sînt convins că România ar fi arătat cu totul altfel fără acel 13-15 iunie 1990, fără Ion Iliescu şi fără detaşamentele sale minereşti. Nu am fi avut impostura drept tactică politică şi socială. Nu am fi avut telenovelele de corupţie semnate Adrian Năstase. Poate că nici pe Gigi Becali nu l-am fi avut. Poate instituţia preşedinţiei ar fi fost mai exigentă cu ea însăşi şi cu limbajul de genul „ţigancă împuţită“, „găozar“ şi altele. Poate că PNL ar fi avut coloană vertebrală şi nu s-ar fi asociat cu PSD. Poate că nici un partid politic nu şi-ar fi trădat alegătorii într-o asemenea măsură, precum o fac actualele partide româneşti. Nu cred că Ion Iliescu va face măcar o zi de puşcărie pentru deciziile luate atunci. Însă mai am, încă, speranţa că un judecător va f