Ţara nord-africană este un amestec între inovaţie şi cele mai conservatoare tradiţii, între strălucire occidentală şi cea mai neagră sărăcie. Sursa: Corina Andonianţ

Între hoteluri de cinci stele şi mizerie, între beduini bogaţi şi copii săraci care stau şi cer- şesc cu mânuţa întinsă, între plantaţii de palmieri şi dune, în sud, şi mare, la nord, cu o plajă de peste 1.000 km, Tunisia este locul de întâlnire a Orientului cu civilizaţ ia mediteraneeană.

O ţară năucitoare, a culorilor şi a contrastelor, a parfumurilor şi a aromelor exotice, mereu surprinză toare, cu un soare care te mângâie tot timpul anului. Tunisia te îmbie cu ruinele civilizaţiilor antice, cu tărâmul mitic al Cartaginei şi al Jerbei, insula lui Ulise, cu mozaicurile unice în lume de la Muzeul Bardo, cu un oraş complet albastru, Sidi Bou-Said. Şi cu staţiunile luxoase, ascunse de livezi de portocali, cu cea mai albastră apă a mării, cu croaziere pe corăbii moştenite de la Barbarossa.

În sud, Sahara te tentează cu safari, cu palmieri sau cu cămile, cu oaze, aşezări berbere, munţi arizi sau cu dune-gigant - toate învăluite în nisip, aventură şi magie.

Distanţa cu avionul dintre Bucureşti şi Tunis este de trei ore. Dacă operatorii low cost de transport tunisian, gen Nouvelair, nu ţi-ar pierde bagajele la întoarcere, în timpul escalelor la Cluj, ai rămâne doar cu imaginile extravagante, dar paradoxul Tunisiei este că te obligă să simţi şi gustul amar al cocktailului exotic.

Piaţa („suk“, în limba arabă) este pentru orice oraş vechi tunisian (medina) echivalentul bazarului. Aici se găsesc de toate: prăjituri, mirodenii, scoici, covoare ţesute de mână, bijuterii, haine şi cele mai ieftine produse din piele.

Este o aglomeraţie de nedescris, iar în acest „bazar bizar“ trebuie să fii atent la genţi şi la bani. Totul se negociază, r