După mai bine de un an în care distribuitorii de gaze au „bătut şeaua“ să priceapă ministrul Varujan Vosganian că trebuie să fie aplicată o nouă scumpire, s-a ajuns la o înţelegere. Ambele tabere au mers la „cacealma“ pentru a lua potul. Noi, consumatorii, chibiţarii de pe margine, nu avem ce face şi o să înghiţim gogoşile servite chiar dacă vor fi mai scumpe şi deja tremurăm la gândul la cât se va ridica întreţinerea la iarnă. Dar ce mai contează? Noii stăpâni ai distribuţiei de gaze obţin de la Autoritatea Naţională de Reglementare câştig de cauză, iar ministrului Vosganian îi ies calculele electorale. Scenariul este tipic românesc. Să explicăm. E-ON Gaz şi Distrigaz Sud, controlată de Gas de France, reclamând creşterile cotaţiilor internaţionale ale preţului ţiţeiului, au tot presat în luna aprilie ca tarifele să se majoreze cu 18 procente. Distribuitorii reclamau pierderi, precum şi pericolul sistării livrărilor către consumatorii casnici ca urmare a imposibilităţii asigurării necesarului din import. Un moment nu tocmai propice pentru guvern, care risca să-şi facă harachiri înaintea alegerilor locale. Aşadar, ministrul economiei şi finanţelor a ieşit la rampă, apărând interesele consumatorilor, acuzând voalat distribuitorii că doresc să-şi maximizeze artificial profiturile. „Din discuţiile de până acum, această cerere (de majorare a preţului gazelor) nu este sustenabilă. Nu intenţionăm să creştem nici un fel de preţ până la 1 iulie. Ce va fi după 1 iulie nimeni nu ştie“, declara atunci, inspirat, Varujan Vosganian. Alegerile locale au trecut, 1 iulie se apropie, deci acum este momentul scumpirilor. Artileria E-ON Gaz şi a „concurenţei“ Distrigaz Sud s-a făcut imediat auzită în piaţă. De această dată, au folosit muniţie mai grea. Acea preconizată scumpire de 18 procente nu mai este de actualitate. Distribuitorii au ridicat miza. Pentru ei, noul nivel de majorare