În 1914, cînd a murit regele, Academia şi-a exprimat dorinţa de a vedea organizîndu-se un muzeu Carol I, alături de mausoleul de care era vorba în testamentul suveranului. Un muzeu consacrat acestei personalităţi şi epocii sale în istoria ţării. Pînă astăzi, nici una, nici alta din aceste intenţii nu s-a realizat. Mormîntul de la Argeş nu se va mai deschide şi, de fapt, continuitatea cu trecutul medieval al românilor pe care el o proclamă se poate înţelege simbolic. Muzeul rămîne o sarcină viitoare a Academiei, care, în sfîrşit, şi-a îndeplinit datoria de a-l primi ca membru de onoare pe Mihai I, cel care, din 1940 pînă în 1947, succedase înaintaşilor săi în patronajul asupra lucrărilor ei.

Memoria lui Carol I a înviat, încetul cu încetul, în ultimii ani. În afară de reeditarea memoriilor sale pînă la încoronarea din 1881, au apărut o culegere de corespondenţă cu rudele germane (tatăl, care i-a fost sfetnic înţelept, fraţii şi atît de iubita soră), precum şi primul volum din jurnalul ţinut pînă la capăt, care cuprinde anii 1881-1887. Un splendid album de fotografii, în trei volume, ne-a arătat înfăţişarea Capitalei din timpul acelei lungi domnii. Acum, domnul inginer Nicolae Noica, din a cărui iniţiativă fusese alcătuită cartea la aniversarea unui secol de la expoziţia jubiliară din 1906, ne oferă încă un album şi sîntem încredinţaţi că vor urma şi altele. Acesta este intitulat Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare şi medalii comemorative. Dl Noica a fost ministru al Lucrărilor Publice, aşa că are, pentru marile construcţii care au marcat perioada primei modernizări, un interes deosebit. Îngrijitor al ediţiei este Stelian Ţurlea, care, şi el, cunoaşte bine epoca şi s-a străduit să-i stabilească locul cuvenit în atenţia publicului. Tiparul şi numeroasele ilustraţii, forma luxoasă a publicaţiei n-ar fi fost cu putinţă fără sprijinul guverna