Una dintre implicările moderne în trendul vieţii cotidiene e aceea de cetăţean activ în problematica de mediu. Acest cetăţean are de obicei studii universitare, o vîrstă medie de 35 de ani, e bărbat, căsătorit şi are copii. L-am conturat pe omologul lui homo economicus în problematica de mediu.
El are o semantică specială.
Pretinde ca, atunci cînd ne referim la societate, să vorbim despre "societatea de risc", ameninţată în starea sănătăţii ei din ce în ce mai mult de dezvoltarea economică, unde e obligatorie comunicarea transparentă între autorităţile publice, cetăţeni şi forurile ştiinţifice. Cetăţeanul devine un soi de instituţie politică, nu mai acceptă să fie manipulat de ceilalţi doi parteneri din actul comunicării. Revendică, de asemenea, cînd discutăm despre dezvoltare, să ne focalizăm pe dezvoltarea durabilă, în care sănătatea şi bunăstarea populaţiei pe termen lung sînt singurele elemente care trebuie luate în consideraţie. Pentru acest gen de om abstract, singura formă acceptabilă de educaţie a populaţiei e "educaţia prin interpretare", actul educaţional bazîndu-se pe curiozitate şi inteligenţă. Dacă aceste două facultăţi nu-i sînt solicitate, el poate părăsi actul comunicării. Cît de răspîndit e acest gen de om? Maximum 2% din populaţia activă globală.
Grija reală faţă de mediu e o preocupare a oamenilor situaţi pe ultima treaptă de nevoi: autorealizarea - unde puţini ajung în societatea modernă. Pe de altă parte, de ce nu sînt astăzi, problemele de mediu, o componentă a nevoii de subzistenţă şi a nevoii de securitate, de ce nu pot face obiectul, în mod real, unor discuţii în interiorul "societăţii de risc"?
Pentru că nu dor, nu miros, nu ustură şi nu ard, majoritatea oamenilor le consideră probleme virtuale, chiar dacă, în principiu, se arată foarte interesaţi de ele.
Cel mai păgubos motto al majorităţii, cînd se confru
