Graficianului Ion Atanasiu, personaj agitat, locvace, fragil si incantator, i se potriveste bine numele de simeza "Delamare" si prenumele de breasla, "Ionica". Caci Atanasiu e ca spuma Bosforului in prora caiacului lui Nastratin. E hatru si galgaitor in povestile sau comentariile sale care se prelungesc subtil pe pupitrul de desen. Intre studentii sai de la sectia de grafica si atelierul-locuinta - de o autentica boema a taclalei, din "Bateau Lavoir"-ul bucurestean de pe str. Selari -, Ionica capteaza o lume misterioasa de snoava citadina.
Nascut in 1955, in capitala, termina studiile, dupa mai multe examene de admitere, in 1983. Atanasiu are o expozitie personala consistenta la 40 de ani, la galeria Simeza. Dupa 1991, palmaresul sau puncteaza acrosaje cam in toata Europa, atinge Japonia si coasta de est a SUA. Atanasiu-Delamare este o marca sigura a graficii noastre de sevalet, in descendenta Kazar-Octav Grigorescu-Done Stan. Ca sa dam si referinte livresti, Ionica pare a fi, in ordinea desenului colorat, un "Momo" si totodata "O poveste fara sfarsit". Miceliul liniei lui de penita descrie cate o istorioara benigna, cu martoage, biciclete pe acoperis si chipuri nauce privind angrenaje improvizate. Lumea lui Ionica Atanasiu se agita moale, ca intr-o picatura de iaz verde pusa sub microscop. Desenatorul propune registre largi, vide, populate doar de valuri tonale, ca un fundal de palimsest propice povestii. Apoi aglomereaza intr-un ungher un caier figurativ, care se rasfira mai cu seama in prinderi mecanice improvizate. Sunt ruine citadine, bric-a- brac-uri domestice din care apar fructe, patrupede, arlechini. Este pur si simplu visul, dicteul grafic al mainii dand - precerebral - tarcoale formei. Astfel, Ion Atanasiu pare a fi identificat si pus la lucru lichidul amniotic al desenului.
De peste un deceniu, cautarile artistului insista pe rafinam
