Serban Ghica, lui Carandino, după ce au ieşit din închisoare (1961-62) pe Calea Victoriei, ţipă de pe un trotuar pe celălalt:
- Măi Carandino, e adevărat că Iuliu Maniu a murit în braţele tale?...
- E adevărat, mă, şi te mai bag şi în p. m.! - îi răspunde de pe celălalt trotuar Carandino, în culmea surescitării.
Acum, în însemnarea făcută de mine văd în Şerban Ghica, un ramolit, dar nu am mai pus epitetul, din respect, datorat oricărui om care a făcut închisoare, ca deţinut politic. Dar lucrul este real.
*
Tot Bani Ghica, în închisoare, se scoală la unu noaptea să-şi facă rugăciunea şi îl scoală şi pe Carandino, întrebându-l sfios... dacă, în rugăciunea lui,... rugându-se pentru nevastă-sa,... poate să-i spună... "Pizdulicea mea", - şi dacă Dumnezeu s-ar supăra, cumva?...
*
Fotograful Scupievschi, românizând numele: Scupiescu, vede o parte raţională în el, vezi... Young... şi o parte a noneului său, o zonă obscură, numită "zona", ori Celălalt Alterego, - care sunt sutele de milioane de celule ale sistemului nervos ale creierului său ce par nefolosite...
*
Am venit purtând în noi povestea Universului pe care am uitat-o sau nu o mai putem spune... (Decembrie 1996).
*
Despre felul de a vorbi al unui cinic: Vorbea rar şi în scârbă, ca şi cum şi-ar fi dispreţuit propriile-i cuvinte sau suspecta...
Mania persecuţiei infiltrându-se într-un personaj.
Defilarea mâinilor pământii (nu bronzate) ridicate deasupra capului bătând ritmic...
Cămăşile albe, ordinare, pantalonii din viaţa de zi cu zi, necălcaţi, - "oamenii de ordine" încheind defilarea.
Senzaţia că erau făcute din pământ braţele argiloase... (23 August 1981).
*
La compozitorul Theodor Grigoriu, acasă, ascultat Harold în Italia (Berlioz) ideea de pelerin, care este chiar Artistul.
Ascultat apoi
