Oltenia. Când spui acest cuvânt, este imposibil să nu-l asociezi cu Bănia şi cu Universitatea Craiova.

Se mai spune că oamenilor din aceste locuri le curge sânge alb-albastru prin vine, iar fanaticii se laudă că ar merge până în pânzele albe pentru echipa favorită. Oare?

Dar, dacă ni s-ar cere să mergem la propriu până în pânzele albe, câţi dintre noi ar face pasul acesta? Câţi ne-am oferi susţinerea sută la sută pentru echipă, evitând să ţinem cont de cine e patron, cine sunt jucătorii şi ce s-a petrecut de-a lungul istoriei în ograda Ştiinţei..

Universitatea şi-a atras o mulţime de fani în anii ’80 datorită performanţelor excepţionale din acele vremuri în cupele europene. Pentru că acele performanţe au fost deschizătoare de drum pentru echipele romaneşti, în mod automat au atras o mare de suporteri. Câţi au mai rămas din ei atunci când echipa a căzut în Divizia B? Probabil foarte puţini. Şi nu că ar trebui să fie cineva acuzat, deoarece până la urmă fiecare are libertatea să susţină pe cine doreşte, să fie scârbit atât cât vrea, de tot ceea ce s-a petrecut la club până în momentul retrogradării, cât şi de ceea ce se întâmplă chiar şi în prezent.

Dar asta nu scuză indiferenţa. În momentul în care afirmi că nu-ţi mai pasă înseamnă că poate nu ţi-a păsat niciodată. Pur şi simplu ai fost un suporter de rezultat, care atunci când echipa a dat de greu s-a lepădat repede de ea, ca un Iuda modern, sau, ca să fiu şi mai clar, precum mulţi dintre jucătorii plecaţi în ultimii zece ani din Bănie.

Patronul Ştiinţei afirma anul trecut că în Craiova nu există susţinere. Probabil că nu avem un patron model şi, mai mult ca sigur, declaraţiile sale sunt de multe ori mai „neinspirate“ decât ale Becaloidului, însă este clar că singur nu o să poată să ducă echipa spre performanţele dorite de adevăraţii suporteri alb-albaştri. Şi asta e valabil pentru toţi, de l