Prima senzatie e ca magazinul e un living ceva mai aglomerat, situat undeva intre Ambasa Americii si Curtea Suprema, in vecinatatea unui mic restaurant. Ideea nu e rea - dupa viza, iei masa la restaurant, apoi iti iei o masa de la La Strada Deco. Singura problema e ca showroom-ul (in ciuda dimensiunilor) pare sa aiba prea multe de oferit si nu s-a decis pe ce sa puna accentul si ce sa scoata in evidenta.
Cosuri de picnic, masute, scaune, lampi, jucarii, textile, portelanuri, veioze, tacamuri...De fapt, brandul e cuvant de ordine aici si cei din magazin sunt mandri de portelanurile Artzberg, tacamurile Robert Welch, covoarele Serge Lessage, mobilierul office Colmas, scaunele Emmegi, mobilierul de birou IB office...Totul pare un mare cos cosmopolit de obiecte create in toata lumea: perdele olandeze, mobilier frantuzesc si italienesc, tesaturi indiene. Aproape toate in culori vii, ici colo cu cate un accent clasic.
De pilda, scaunul "Kant" (cu sezutul si structura superioara din polipropilena, cu compusi antibacterieni si pompa pneumatica pentru ajustarea inaltimii) nu se supara pe vecinatatea unei masute pictate sau a unei mese clasice, antichizate, marca Labarere, din lemn masiv de cires (cu "coada de randunica", imbinari in lamba si uluc si cuie de lemn, explica vanzatoarea). Pretul mesei e de aproximativ 900 de euro.
Alte doua exemple in contrast ar putea fi fotoliul clasic Versailles si biblioteca stil "fagure de miere" de la Casamania ( 300 de euro), numita Opus Incertum, poate pentru ca este un obiect care poate fi folosit atat ca biblioteca, cat si ca perete divizor, suport pentru ghivece cu flori, element de desing in and out door... "Lucrurile mele preferate"? Poate, daca nu ametesc privindu-le.
Singura legatura cu filmul lui Fellini (La Strada, povestea sublima care se invarte in jurul unei fete vandute unui circar ambulant) pare diver
