Având într-o primă formă manuscrisul ce s-a adunat, poate prea repede, poate prea curând după debutul editorial de anul trecut, cu Dar de nuntă, aţi simţit nevoia să mi-l arătaţi, pentru sugestii utile. în treacăt fie spus, cartea aceea ar fi meritat un ecou vizibil, dar nici acum nu mi se pare timpul trecut pentru a repara şi pentru a împlini imaginea bună pe care o merită poeta Monica Patriche şi poezia specială pe care o scrie. Nu-mi dau seama dacă titlul Perseverenţa de a fi este şi cel ce până la urmă va şi rămâne, dacă din sumarul de-acum, numărând 79 de titluri, nu se va găsi un altul, mai inspirat şi mai potrivit cu cele două motive/teme ale noii cărţi, gândurile îngereşti ale maternităţii şi reverberaţiile în nesecată venire dinspre tărâmul copilăriei vast şi concentric cu minunea oricărei naşteri de pe pământ. Mi-am permis, la o primă lectură, să observ micile defecte de topică, şi care se pot remedia uşor. Apoi, slăbiciunea de a vă sprijini textele pe un motto, pe celebritatea unui adevăr mare, ori dedicând cu nume mirabile, la care cititorul poate că nu vibrează convins, că acelea chiar merită atenţia pe care dvs. le-o daţi. Aşadar, mi-ar fi plăcut cu mult mai mult să găsesc mottoul excelent de la pagina 74, din Pavel Florenski: "Nu ştiu dacă m-aş decide să iubesc un om pe care nimic nu l-a făcut să plângă", decât versetul din Matei, "Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." Acest verset ar putea fi convertit într-un poem luminos şi explicit, care să înlocuiască pe cel din deschidere, intitulat Dedicaţie, stângaci în formulări. Mergând repede mai departe, amendez ca descalificant şi banal titlul în braţe am ţinut iubirea, când poemul este plin de versuri fericite din care puteţi alege sintagme demne de a fi titlul lui potrivit. Şi încă ceva. Cred că ar suna mai bine, înlocuind