O carte fantezistă şi excentrică, sociologie a iubirii, dar şi antologie de reflecţii şi paradoxuri pe tema dragostei, colecţie de biografii erotice ale unor celebrităţi şi, în acelaşi timp, istorie a formelor de sexualitate practicate de-a lungul secolelor, a publicat Cezar Straton, sub titlul inofensiv Ecologia iubirii. Un titlu mai potrivit ar fost Spitalul amorului, dar se pare că l-a mai folosit cineva, în secolul nouăsprezece...Volumul, deocheat-spectaculos, scris de un autor care pare deopotrivă atoateştiutor şi trăznit, rămâne oricum inclasificabil. Poate fi folosit ca un caleidoscop de cuvinte: la fiecare întoarcere a unei pagini, îţi oferă noi şi noi reprezentări ale unei, să-i zicem, activităţi care îi obsedează pe oameni de mii de ani. Era greu de presupus că la Suceava există un asemenea om-orchestră al problemelor erotice şi al reverberaţiilor lor în literatură, muzică, pictură, teatru, cinematografie. Şi că un asemenea spirit enciclopedic mai şi scrie bine, cu o frază sintetică, decis-elegantă, uşor ironică.
Cezar Straton coboară în alte epoci repede, fără preliminarii, aşa cum se coboară pe o funie într-o fântână. Iată-l descinzând în Grecia antică:
"Plăcerile căsătoriei greceşti sunt sărăcăcioase. Tânăra soţie, naivă, are puţine de oferit soţului ei, dedat deja plăcerilor diverse. Sătul de pederaşti, el poate apela la serviciile hetairelor ("tovarăşelor") precum celebra Aspazia, "flautistelor" - orice asociaţie este permisă!- adică prostituatelor cultivate, cu înclinaţii artistice, sau curvelor ieftine ("porani"). La oricare din aceste categorii de meseriaşe bărbatul grec ar apela, plăcerea îi este asigurată.
Pe vasele greceşti cu scene erotice, amantele se oferă partenerilor, de regulă, din spate. Această poziţie diferenţiază net plăcerea Ťrealăť, dominatoare şi vanitoasă a bărbatului grec de relaţia sexuală casnică, stabilă, î
