Pe avenida de intrare în capitala portugheză, la stânga cum vii dinspre aeroportul Portela, există o casă cu etaj maronie. Pe întreaga lungime a balconului stă scris cu litere de mărimea unor patine: Federaçao Portuguesa de Patinagem. Fiindcă în Portugalia gheţurile sunt cam tot atât de prezente precum neaua în Jamaica, de câte ori trec pe acolo îmi amintesc de comedia cinematografică inspirată de participarea boberilor din Caraibe la olimpiada de iarnă.

Într'o metropolă atât de şarmantă precum Lisabona, mostrele de humor - mai mult sau mai puţin involuntar - pot fi comparate cu mirodeniile (pe care, apropo, tot portughezii ni le-au adus de peste mări şi ţări). Pe o clădire masivă, aşteptând să fie recuperată, a rămas firma unui cabinet medical: Eduardo Mata, Medicina Interna. Evident, în cazul de faţă Mata e un nume propriu. Atâta doar că, în context, poate da fiori, întrucât coincide cu forma persoanei a treia singular a verbului matar (= a ucide). Cum ar veni, intraţi liniştiţi: Doctorul Eduardo, specializat în medicină internă, Ucide. Lanţul de pe poartă te face să te întrebi dacă edificiul nu va fi fost sigilat după ce omul şi-o fi terminat treaba. Altă combinaţie, susceptibilă a face deliciul sagacei fotografe Ioana Pârvulescu: în Bairro Alto (un fel de "cartier latin" al Lisabonei), poliţia de tranzit a plasat un indicator "Atenţie şcoală" chiar în faţa sex-shop-u­lui intitulat ContraNatura.

Prin dosul impresionantei Sé Catedral, construită în Evul Mediu, urcă nişte trepte pe cât de vechi, pe atât de abrupte. Presupun că denumirea înscrisă pe placă s'a păstrat din vechime: Beco das Costas Quebradas (= Fundătura coastelor frânte). În labirintul aceluiaşi cartier medieval, Alfama, există o stradelă numită Travessa do Fala-Só (= Pasajul celui ce vorbeşte de unul singur). La mică distanţă, în cartierul Mouraria (nume evocând ocupaţia maură), câteva s