Folclorul vestic spune ca intensitatea la care simti presiunea in urechi atunci cand cobori in adancurile marii cu TGV-ul este direct proportionala cu numarul de pahare de bere pe care le-ai baut cu o seara inainte.
Altfel nu se explica de ce ochii mi s-au umplut de lacrimi la jumatate de ora dupa ce am plecat cu trenul de la Londra spre Bruxelles, cand ma aflam la cateva zeci de metri sub nivelul marii. Sub apa, simti presiunea mai acut decat in avion, insa partea buna este ca senzatia nu dureaza decat 20 de minute, pana iesi iar la suprafata.
Teama de necunoscutul TGV nu este altceva decat un fel de teama de avion, care nu poate fi tratata decat in avans, la Pub-ul Saint George din Fleet Street, (unul dintre cele mai vechi pub-uri din Londra, a fost renovat pe la 1600), mi-a spus un experimentat consilier in ale calatoriilor cu cateva ore inaintea "premierei".
Ei bine, nu mai calatorisem cu TGV-ul pana in urma cu o luna si nu stiam la ce sa ma astept. "Nu vezi mare lucru cand treci pe sub canal, poate doi - trei pestisori si niste picaturi de apa pe geam de la fisurile tunelului", m-a incurajat voios Keith, profesorul de la Reuters care ne-a insotit, pe mine si pe ceilalti 11 colegi ziaristi balcanici intr-un info-trip de la Londra la Bruxelles.
Keith m-a convins astfel sa depasesc pragul psihologic a doua pahare de bere pe seara, care, pentru un britanic pot constitui un debut fericit al unei seri obisnuite in oras. Noi, balcanicii, aveam inca de invatat multe despre bere, iar Bruxelles-ul nu poate fi decat initiatic in acest domeniu.
Adevarul e ca intre avion si TGV, votez pentru TGV cu ambele maini. E foarte simplu sa te gandesti la avantaje: iei trenul din gara, din centrul Londrei - Saint Pancras, unde ajungi, evident cu metroul.
Check-in-ul, cu tot cu controlul la frontiera dureaza maxim 15 minute, deci nu trebu