Artistul ca personaj

în cadrul generaţiei sale şi în spaţiul mai larg al artei româneşti contemporane, Claudia Todor este o prezenţă singulară. Mai întîi o individualizează un anumit exotism al apariţiei nemijlocite şi insolitul definiţiei somatice. Suplă ca o atletă în plin exerciţiu competiţional, cu tenul măsliniu şi cu ochii mari, umbriţi de un păr întunecat şi compact ca un coif, afişînd mereu acelaşi zîmbet ambiguu în care scepticismul şi ironia se amestecă în proporţii greu de aproximat, ea pare mai degrabă un transplant meridional decît un produs tipic al climei temperat-continentale. însă dincolo de această pregnanţă somatică şi de evidenta armonie a construcţiei sale exterioare, se ascunde o conştiinţă de sine plină de contradicţii şi într-o continuă stare de interogaţie. }inuta sigură îi maschează marile timidităţi, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate.

în al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezenţă socială sumară. Fără instincte de grup şi fără vocaţia imaginii publice cu orice preţ, discretă şi solitară cu alte cuvinte, Claudia Todor îşi construieşte, în compensaţie, o lume simbolică aproape imposibil de cartografiat. Tot ceea ce nu trăieşte nemijlocit şi nu experimentează în gestul cotidian se revarsă nestăpînit, ca o viitură după dezlănţuirile musonice, în jocurile imaginaţiei şi în cîmpurile mişcătoare ale reveriei.

Libertatea

ca diversitate

Aici se adună cam tot ce ar putea constitui universul intim al Claudiei Todor. Care este exclusiv şi definitiv unul artistic. Convenţiile dispar una cîte una, limbajele se amestecă şi îşi pierd orice urmă de rigiditate, formele tradiţionale îşi revizuiesc structurile şi însuşi privitorul este invitat subtil să-şi părăsească stereotipiile şi crispările. Pictura, obiectu