Mă închin în faţa lor, a miilor de români din tribuna de la Euro 2008 Am auzit de mii de ori aroganţa asta: "Plecăm cu fruntea sus de la EURO 2008; am reuşit egaluri cu Italia şi

Mă închin în faţa lor, a miilor de români din tribuna de la Euro 2008

Am auzit de mii de ori aroganţa asta: "Plecăm cu fruntea sus de la EURO 2008; am reuşit egaluri cu Italia şi Franţa!" Nu, n-am reuşit nimic. Sau, ba da, am reuşit ceva: să producem greaţă, multă greaţă. Piţurcă, antrenorul naţiei, a reinventat autobaza lui Cârţu în garajul echipei României.

I-a ieşit de minune în meciul cu leşinatul Cocoş francez. Cu Italia, Piţifelnicului i-a ieşit din nou pasenţa. 1-1, din nimic. Un fel de 6-6, poartă-n casă. Adică, tot autobază-n casă, plus penalty furat macaronarilor, plus ratări peste ratări ale Donadonilor, plus gol-cadou făcut lui Mutu.

Şi veni meciul cu portocalele lui Van Basten. Ei, aci am văzut România reală din teren. ZERO!! Cele două puncte smulse prin antifotbal în meciurile cu Franţa şi Italia întăresc acest ZERO. Un ZERO de echipă care a venit să fure parşiv spectacolul unei competiţii cu impact planetar.

Căci asta a făcut România lui Piţurcă: a furat cât a putut din bogăţia fotbalului-spectacol până când, obosită de-atâta prigoană împotriva jocului, s-a predat neputincioasă în faţa unei Olande cinstite cu mingea. Surpriză? Deloc.

Jocul lor nu este altceva decât expresia şmecheriei&minciunii&hoţiei din Casa Fotbalului. O lume controlată de Mircea Sandu şi Mitică Dragomir nu poate crea altceva decât produse cuantificabile în prestaţii precum cea din meciul cu Olanda. Mă miră cu câtă tandreţe îl privesc unii ziarişti sportivi pe şeful FRF pentru arbitrajele cumsecade faţă de România.

Chiar aşa să fie, şi tot RUŞINE ar trebui să scrie pe cel care, în loc să se bată pentru fotbal curat, a învăţat să tragă sfori prin care să