Am hotarat sa protestez impotriva faptului ca avem o echipa nationala de fotbal jenanta uitandu-ma la cel mai imbecil sport inventat vreodata: la wrestling, timp de o ora. Va implor, nu incercati asta acasa!
O scurta si deloc cuprinzatoare introducere in Wrestling
Cred ca m-am prins ca wrestling-ul e o prefacatorie de la un capat la altul cam din primele 10 secunde in care l-am privit, asta pe la 10 ani. Multumita cablului, inventarii telecomenzii si celor 13 ani trecuti de atunci, am mai avut ocazia sa ma uit la wrestling de mai multe ori decat mi-as fi dorit. Marturisesc ca nu am inteles niciodata daca oamenii aia din public (fie ei spectatori sau telespectatori) au inteles cu totii ca malacii aia nu se bat, de fapt, si, drept urmare, privesc acest sport cu detasare, tratandu-l, sa zicem, ca pe un spectacol de circ.
Chiar si acum imi e teama sa nu cumva sa fiu luat de prost. Poate e o chestie unanim acceptata. Poate ca si cei mai mari fani ai wrestling-ului inteleg ca nici macar o palma nu e data pe bune in sportul asta. Asta am fi tentati cu totii sa credem. Dar, cand ii vezi pe idiotii aia de americani din public, si pe la fel de idiotii comentatori de pe Sport.ro cum se extaziaza, incepi sa-ti pui intrebari.
Despre sportul propriu-zis, putine de spus. Mai nou, nu e decat 50% bataie, restul sunt asa-zise certuri, amenintari si joc scenic prost. Macar niste actori mai buni puteau aduce, daca niste batausi nu. In orice caz, sunt tentat sa spun ca sunt mai reale bataile din filmele cu Van Damme, chit ca stiu ca alea-s filme. Da’ macar acolo ai niste regizori meseriasi si niste cascadori pe masura care chiar iti dau senzatia de contact.
Aici, parca s-ar bate Dorel, de la a sasea C, cu Matei, de la a saptea B, pentru Cleopatra, de la a cincea A. Cleopatra e mai botanista asa de felul ei, iar baietii se vorbesc sa
