Una dintre cele mai mari griji ale românilor, în special ale bucureştenilor, este să-şi găsească o locuinţă.

De această dată, nu facem referire la cei care vor să cumpere o casă, indiferent că este vorba despre garsonieră, apartament sau vilă, ci îi avem în vedere pe oamenii care vor să închirieze.

Mulţi dintre ei, în special tineri, marea majoritate studenţi sau proaspăt absovenţi, trec an de an sau chiar o dată la şase luni, în funcţie de contract sau de proprietar, prin stresul căutărilor unei locuinţe.

Dacă citeşti ziarele de specialitate sau orice cotidian, vezi că oferta este mai mult decât generoasă. Preţurile însă, depăşesc, de cele de mai multe ori, limita bunului simţ.

De mult timp nu mai găseşti o garsonieră de închiriat sub 300 de euro, iar condiţiile oferite de proprietar pentru această sumă sunt aproape inexistente.

Dorinţa de îmbogăţire a agenţiilor imobiliare, cumulată cu cea a proprietarilor, fac din chiriaşi nişte victime ale nevoilor şi disperării de a găsi un loc în care să stea.

Mulţi dintre tineri trebuie să dea aproape un salariu pentru a umple portofelul celui care le-a închiriat pereţii plini de igrasie şi mobila moştenită de la bunica, pe care nu s-au îndurat s-o arunce.

Dacă adăugăm la toate acestea neseriozitatea, anunţurile false, publicate din dorinţa de a face minute în reţelele mobile sau publicitate gratuită agenţiilor imobiliare, ne dăm seama că " a locui bine" devine o utopie.

(20:30)