Revista britanică The Economist a publicat recent un supliment special despre extinderea UE. Vorbind despre corupţia din ţara lui, un eurobirocrat, fost demnitar estonian, spune că încălcarea legii ţine de moştenirea comunismului. „Pe vremea URSS, ocolirea legii era văzută ca un fel de luptă pentru libertate“, spune estonianul. Explică apoi faptul că Estonia are o cultură tradiţională apropiată de cea scandinavă, dar în clasamentele privind corupţia stă mult mai prost decât Danemarca, Suedia şi Finlanda, cele mai puţin corupte ţări din lume. El explică această diferenţă prin influenţa moştenirii comuniste.

Câtă corupţie a lăsat comunismul în noi? Un economist maghiar scria încă din anul 1980 (în Ungaria, unde se putea aşa ceva) despre corupţie ca fiind chiar motorul economiei socialiste. Într-o lume în care normele sfidează logica şi bunul-simţ, totul funcţiona prin abatere de la norme. De la şefii de întreprinderi până la vânzătoare, toţi se abat de la norme, pentru ca sistemul să funcţioneze cât de cât. La nivel de cetăţean-consumator era la fel. Cei care spun că astăzi avem mai multă corupţie decât atunci uită că totul funcţiona pe sistemul PCR (pile, cunoştinţe, relaţii). Banii nu erau importanţi în economia de penurie socialistă, pentru că nu garantau automat accesul la produse, acest acces era asigurat prin relaţii sociale („ştii pe cineva...?“, vorba lui Toma Caragiu). Era o încălcare a legii, o abatere de la norma legală? Evident. Dar, cum spunea estonianul nostru cu o frază care probabil i-a lăsat mască pe cititorii englezi, era într-un fel şi o luptă pentru libertate, era felul nostru de a supravieţui unui sistem idiot. Când legea este stupidă şi nedreaptă, încălcarea ei devine normă socială. Îmi aduc aminte de două exemple care mi-au marcat copilăria. Era interzis să faci ţuică în gospodărie, aşa că bunica şi bunicul încălzeau cazanul ţigănesc din al