Meci spectaculos, deşi fără miză sau poate că orgoliul rănit al elenilor, pe deoparte, şi dorinţa de afirmare a spaniolilor, pe de alta, au făcut ca încleştarea din teren să ofere un spectacol agreabil, încadrându-se la categoria meciuri adevărate.

Cu Grecia, Aragones a odihnit nu mai puţin de zece jucători, printre titulari apărând doar catalanul Iniesta, astfel încât Guiza sau Rubend de la Red au primit şansa de apăra culorile Spaniei. Şi n-au ezitat să o facă, ei fiind printre protagonişti, dacă e să ne luăm măcar după golurile marcate de ei, goluri ce au adus in extremis victoria ibericilor. Mai întâi de la Red care a egalat, 1- 1, în min.61, după ce în prealabil Charisteas deschisese scorul cu o lovitură de cap după o centrare a lui Karagounis (min.42).

Tot Charisteas a avut şansa golului doi, dar după ce l-a driblat pe Reina a trimis din unghi în bara laterală.

În cele din urmă, Spania a dovedit, chiar şi cu rezervele, că este o echipă cu un fotbal bun, dar care la nivel de naţională are foame de rezultate şi pare decisă să nu piardă prilejul să o facă. Primul obstacol va fi Italia, în „sferturi”, o echipă de care dacă va trece se poate gândi la finală.

Dincolo la greci, rezultatele au dezamăgit total, campioana Europei iese din scenă discret, fără a acumula vreun punct. Promisiunile lui Otto Rehhagel dinaintea turneului au rămas astfel fără acoperire. Nu şi contractul său, care, deşi era scadent, a fost prelungit de federaţia elenă în baza promisiunilor neamţului cum că la turneul final echipa sa va face şi va drege. A, şi încă un aspect. După o viaţă în poartă şi o carieră de succes, Nikopolidis şi-a anunţat retragerea de la naţionala ţării sale. Meci spectaculos, deşi fără miză sau poate că orgoliul rănit al elenilor, pe deoparte, şi dorinţa de afirmare a spaniolilor, pe de alta, au făcut ca încleştarea din teren să ofere un spectacol