Ştefan Bănulescu, după zece ani
O secţiune din VIA}A ROMÂNEASC| (nr. 5, 2008) îi este consacrată lui Ştefan Bănulescu de la a cărui moarte s-au împlinit în 28 mai zece ani.Nicolae Prelipceanu, în editorialul său, constată că Bănulescu, unul din scriitorii români "în stare pură", nu mai este în actualitatea literară dar, ca autor de opere fundamentale, întinde "o plasă de siguranţă" altora, celor care, "în fiecare epocă şi deci şi astăzi", fac tumbe. Nicolae Bârna, într-un articol cu perspectivă sintetică, se referă şi el la relativa intrare în "conul de umbră" a lui Ştefan Bănulescu, coleg "în acel dosit purgatoriu" cu "alţi doi uriaşi autori" contemporani, Leonid Dimov şi Sorin Titel. Toţi trei, constată criticul, sunt "absenţi din prim-planul actualităţii literare, al confruntărilor de viziuni şi opţiuni estetice", dar această absenţă nu poate fi decât temporară. În ce-l priveşte pe autorul Cărţii Milionarului, are destule "temeiuri de persistenţă şi viabilitate" prin faptul că multe cărţi admirabile din recolta ultimilor ani prezintă "afinităţi cu viziunea şi uneori chiar şi cu scriitura plăsmuitorului Dicomesiei".
Secţiunea dedicată de Viaţa Românească lui Ştefan Bănulescu este fericit completată de un text inedit bănulescian încredinţat redacţiei de Sultana Bănulescu, fiica scriitorului.Este vorba de nuvela Condrat, neîncheiată, reprezentând continuarea nuvelei Mistreţii erau blânzi, proiecându-ne ca şi aceea în lumea fabuloasă a pescarilor din Delta Dunării.
Singurătatea matematicianului
În numărul din iunie al Ideilor în dialog, Horia-Roman Patapievici comentează inspirat discursul de recepţie al matematicianului Solomon Marcus la Academie (membru corespondent din 1993; titular din 2001): "Discursul profesorului Solomon Marcus a avut patru linii de forţă: destrămarea unităţii culturii şi ruperea culturii nu doar în
