Dintre numeroasele scenarii avansate inainte de summit, s-a concretizat, dupa cum era de asteptat, cel al aminarii. Irlanda se gindeste, restul Europei merge inainte cu ratificarea, fara sa mai reflecteze, iar in octombrie se va ajunge la o pozitie comuna. Echipa portugheza a pierdut in sferturi, iar tratatul de la Lisabona a intrat in prelungiri. In ultimele zile, multe articole din presa internationala au primit titluri inspirate de Euro 2008, punctind victoria Irlandei asupra Europei sau triumful poporului asupra eurocratilor. Nu se stie daca liderii europeni vor ramine vineri seara impreuna, pentru a urmari meciul dintre doua tari candidate, Croatia si Turcia. Prima pastreaza sanse pentru 2010, desi - tocmai a afirmat-o Sarkozy, presedintele unei tari eliminate inca din grupe - fara reforma institutionala nu va exista nici extindere. Cit despre ultima, desi participa la Euro 2008, ea nu este chiar atit de europeana, a afirmat-o acelasi Sarkozy, astfel ca nu ar fi nici o drama daca n-ar intra in Uniune. Cit despre echipa Romaniei, condusa de domnii Basescu si Tariceanu, ea si-a facut jocul obisnuit (nici prea defensiv, precum Cehia, nici prea ofensiv, asa cum au procedat Germania, Franta, Spania si, desigur, Luxemburg). Ralierea la opinia dominanta pare, deocamdata, reteta cea mai sigura pentru o echipa cu mari lacune intr-o serie de componente importante ale jocului: justitia, calitatea administratiei publice, deficitul de cont curent etc. Pentru echilibrul summitului, ratificarea de ultim moment din partea Marii Britanii - venita dupa veto-ul irlandez si cumva in ciuda acestuia - a contat enorm. Sintagma "Regina il vrea" (in anglo-normanda de la inceputul mileniului trecut) a marcat nu doar o victorie simbolica pentru pro-europeni in chestiunea tratatului, ci si o autoritate sporita a premierului britanic in cadrul Consiliului European. Gordon Brown si-a folosit