Mircea Marian: "Care trebuie să fi fost starea psihică a fostului premier atunci când a decis să-şi doteze casele cu buncăre înfoliate în cupru?"

Acum înţelegem cu toţii de ce nu a dorit Adrian Năstase să permită percheziţia imobilului său din strada Zambaccian: nu voia ca procurorii să-i polueze buncărul de la subsol sau să-i murdărească piscina de la etajul patru.

Mă întreb: care trebuie să fie starea psihică a unui premier care, în anul de graţie 2003, îşi construieşte un adăpost nuclear asigurat cu o uşă masivă de oţel şi acoperă toţi pereţii, inclusiv podeaua şi tavanul, cu folie de cupru, care să-l ferească de radiaţii? Şi vila de la Cornu avea la subsol un buncăr asemănător, „securizat electromagnetic“, probabil pentru a proteja ouăle găinilor lui Năstase de bomba americană, rusească sau iraniană. Omul trăia în epoca războiului rece, când americanii, îngroziţi de apocalipsa nucleară, îşi dotau casele cu adăposturi antiatomice.

Dincolo de glumă, referatul prin care DNA cere dreptul de a începe urmărirea penală împotriva lui Adrian Năstase ar merita repovestit în manualele de istorie, pentru că este o lecţie despre faptele conducătorilor pe care i-a avut România după 1990. Aproape la fel ca şi în dosarul lui Miron Mitrea, DNA arată cum şi-a construit Adrian Năstase mega-apartamentul din strada Zambaccian, utilizând serviciile unor subalterni pe linie guvernamentală sau ale unor firme care, ulterior, au beneficiat de contracte plătite cu bani publici. Printre intermediarii de care familia Năstase s-a folosit - Ion Alexandru Ţiriac, celebrul fiu al omului de afaceri Ion Ţiriac. Unele lucrări nu erau evidenţiate în registrele contabile, iar altele apăreau ca fiind facturate, deşi familia Năstase nu plătise efectiv niciun leu. „Bani aici vei lua cu dificultate“, mărturiseşte că i-ar fi spus un arhitect italian care a proiectat im