- Diverse - nr. 121 / 21 Iunie, 2008 Cand l-am vazut prima oara, aveam o figura cum nu se poate mai stupida... Chipul sau iscoditor imi reamintea ca nu prea aveam ce cauta pe acolo - un avertisment taios cu care ma privea academicianul, luandu-ma, probabil, drept... altcineva. Se uita in special la mine, ca si cum ar fi vrut sa-mi prescrie un hap amar. Era mistuit de nervozitate. Nu stiu exact ce-mi imaginam ca se putea intampla, dar mi se parea important sa stau acolo. Curand, ne-am imprietenit... "Pentru mine, prietene, mi-a spus, daca mai traiesc si daca mai tresar intr-un rol oarecare al vietii, e pentru ca, uneori, oricat as fi tabacit pe constiinta, imi spun ca bucata asta de paine trebuie cumva platita. De multe ori, in tinerete, ma intrebam cum te-ai putea pierde, cand o neliniste permanenta te tine in stare de alarma, cand iti poti controla vointa, stii ce vrei, lupti pentru asta si nu admiti nicicum lasitatea, fuga de tine insuti sau machiavelismul. Pastrez multe amintiri de pe vremea aceea, e formidabil ce simteam si traiam, numai ca, in domeniul nostru, lucrurile nu depind numai de ce vrei tu, oricat ai fi de tare. Exista undeva, pe firul evolutiei, un prag, marele prag, sau mai bine zis o panza uriasa, care desparte in noi ceea ce este de ceea ce poate fi. In aceasta panza subtire si transparenta ne impotmolim. Cei care au curajul si forta sa gandeasca fara prejudecati, sa-si asume riscul unui esec, cu puterea de a fi mai presus de orice nesansa, plonjeaza direct, cu o energie care ii propulseaza dincolo de aceasta limita. Ceilalti se opresc, fac din panza asta un fel de draperie, acoperind o fereastra care da spre un spatiu necunoscut, cu o lumina primejdioasa, o ingroasa, voind sa fie mai ocrotiti, mai linistiti in renuntarea lor, autoconvingandu-se ca mai departe nici n-ar fi putut merge"... imi devenise drag BERDJ ASGIAN, acest armean plin de intel