Mircea Marian: "Care trebuie sa fi fost starea psihica a fostului premier atunci cand a decis sa-si doteze casele cu buncare infoliate in cupru?"
Acum intelegem cu totii de ce nu a dorit Adrian Nastase sa permita perchezitia imobilului sau din strada Zambaccian: nu voia ca procurorii sa-i polueze buncarul de la subsol sau sa-i murdareasca piscina de la etajul patru.
Ma intreb: care trebuie sa fie starea psihica a unui premier care, in anul de gratie 2003, isi construieste un adapost nuclear asigurat cu o usa masiva de otel si acopera toti peretii, inclusiv podeaua si tavanul, cu folie de cupru, care sa-l fereasca de radiatii? Si vila de la Cornu avea la subsol un buncar asemanator, „securizat electromagnetic“, probabil pentru a proteja ouale gainilor lui Nastase de bomba americana, ruseasca sau iraniana. Omul traia in epoca razboiului rece, cand americanii, ingroziti de apocalipsa nucleara, isi dotau casele cu adaposturi antiatomice.
Dincolo de gluma, referatul prin care DNA cere dreptul de a incepe urmarirea penala impotriva lui Adrian Nastase ar merita repovestit in manualele de istorie, pentru ca este o lectie despre faptele conducatorilor pe care i-a avut Romania dupa 1990. Aproape la fel ca si in dosarul lui Miron Mitrea, DNA arata cum si-a construit Adrian Nastase mega-apartamentul din strada Zambaccian, utilizand serviciile unor subalterni pe linie guvernamentala sau ale unor firme care, ulterior, au beneficiat de contracte platite cu bani publici. Printre intermediarii de care familia Nastase s-a folosit - Ion Alexandru Tiriac, celebrul fiu al omului de afaceri Ion Tiriac. Unele lucrari nu erau evidentiate in registrele contabile, iar altele apareau ca fiind facturate, desi familia Nastase nu platise efectiv niciun leu. „Bani aici vei lua cu dificultate“, marturiseste ca i-ar fi spus un arhitect italian care a proiectat imobil
