Florian Bichir: "Astăzi citiţi ziarul cu numărul 5.207. Nu e nici mult, nici puţin, dar sunt 16 ani din istoria unei ţări, spusă zi de zi."

Acum 16 ani, pe 22 iunie 1992, a apărut primul număr al „Evenimentului zilei“. Un cotidian care a marcat destinul României. „În atmosfera de libertate a presei de după 1989, multe ziare au apărut, dar majoritatea au ajuns loiale unui partid sau altuia. Niciunul nu a reuşit şi să informeze, şi să fascineze cititorii în acelaşi timp. Atunci s-a născut «Evenimentul zilei»“, scria „Magyar Hirlap“.

Lucrez de 18 ani în presă, iar de 11 la „Evenimentul zilei“, dar nu mi-am dat seama de forţa acestui cotidian decât după ce am citit şi răsfoit din scoarţă-n scoarţă albumul aniversar „15 ani. România şi ziarul său“, realizat de colegul şi mai tânărul meu prieten Andrei Crăciun.

Un film „pus pe repede“ despre România, un impecabil documentar al tranziţiei spre democraţie. „Evenimentul zilei“ s-a transformat şi el odată cu societatea. După cinci ani de glorie şi tiraje ameţitoare şi de neatins de atunci, geniul lui Ion Cristoiu a fost înlocuit cu ambiţia ardeleanului pierdut în Bucureşti, Cornel Nistorescu. Găinile care năşteau pui vii au fost înlocuite de analize şi anchete ca la carte. Din ziar bulevardier, „Evenimentul“ tânjea spre un ziar de credibilitate. E drept, cu mici excepţii, de-o vară, când, exasperat de căderea tirajului, nea Cornel ne încuraja prieteneşte: „Băi, băieţi, nu mai merge! Gagică pe prima pagină!“. Cum spunea un prieten de-al meu, ziarul emana spirit occidental, dar din pricina unora ajungea la sfârşit să aibă tot un iz de mititei. Au dispărut maşinile de scris şi au apărut computerele. Până şi Cornel Nistorescu a fost nevoit să renunţe la celebra sa maşină de scris „Erika“.

Apoi au venit multinaţionalele, iar „Bulina roşie“ a fost pusă la slăbit de-a ieşit un titlu