Despre sindromul de hiperactivitate si deficienta de concentrare

E o crima sa confunzi dinamismul si inteligenta cu... nebunia.

Multi copii sunt otraviti degeaba cu droguri psihoactive

Portretul robot al copilului catalogat drept hiperkinetic este: foarte activ fizic, ahedonic (lipsit de chef, prieteni, izolat), indisciplinat, neascultator, agresiv, iritat, cu ticuri nervoase, intervenind mereu in chestiuni care nu-l privesc, dandu-se mereu in spectacol, in fata altor copii, cu o foarte lenta - uneori - acumulare de cunostinte, socotita drept lene. In astfel de situatii, mai ales aflati sub influenta si presiunea autoritatilor scolare, multi parinti isi pierd increderea in propria judecata si apeleaza urgent la medic, astfel incat consultatia si tratamentul medicamentos al celor mici, cu comportament "deosebit", a devenit o reala epidemie, nu numai la noi, ci in mare parte din tarile lumii. In mod cu totul si cu totul ciudat, parintii, invatatorii, pediatrii, psihologii, ignora faptul ca nu toti micutii sunt la fel, si impunerea unor reguli de normalitate este absurda, atata vreme cat nu exista certitudinea profesionistilor sanatatii mentale ca ADHD (sindromul de hiperactivitate si deficienta de concentrare) este cu adevarat o boala ce necesita prescriptia, cu regretabila usurinta, uneori pe termen lung (1-3 ani sau toata viata!) a unor droguri psihoactive. Pentru a facilita, de fapt, linistea celor mari, ii otravim, pur si simplu, pe cei mici, neincercand mai intai sa cunoastem cauzele, imprejurarile care duc la manifestari ciudate de comportament, insotite uneori de simptome ale unor boli cu etiologie greu de precizat: alergii (mai mult sau mai putin complexe), enurezis, manifestari digestive, neurologice, hepatice, renale. Toate acestea sunt, de fapt, urmarea mediului tensionat de acasa sau de la scoala, expunerea prelungita la radiatii