24 Iunie – Nasterea Sfântului Prooroc loan, Botezatorul Domnului

Numele Ioan vine de la ebraicul Johanan, care înseamna „Dumnezeu s-a milostivit”. El era proorocul care facea trecerea de la Vechiul la Noul Testament. S-a nascut în cetatea Ain Karim, la 6 km vest de Ierusalim, cu sase luni înaintea Lui Iisus, cam în anul 41 î.Hr., fiind fiul preotului Zaharia si al sotiei lui, Elisabeta, verisoara Fecioarei Maria. Vedem aici cum s-a înfaptuit planul Lui Dumnezeu de mântuire a lumii, când cele doua femei sfinte s-au întâlnit, stiind pe cine poarta în pântece, asa cum relateaza Sfânta Evanghelie: „si în zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în graba în tinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda, si a intrat în casa lui Zaharia si s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, saltat-a pruncul în pântecele ei si s-a umplut Elisabeta de Duh Sfânt, si a strigat cu glas mare si a zis: Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau. si de unde mie aceasta, sa vina la mine maica Domnului meu?”(Luca 1, 39-45) Sfânta Scriptura ne dezvaluie astfel taina de nepatruns a prezentei si lucrarii nevazute a Sfântului Duh în pruncii nenascuti ce urmau sa împlineasca peste ani gândul Ziditorului de salvare a omenirii din robia idolatra ce stapânea pretutindeni. Desi Elisabeta era batrâna si stearpa, Domnul a ascultat îndelunga ei rugaciune de a-i darui copii, iar Zaharia, desi preot în templul din Ierusalim, nu a crezut vestea îngerului ca Elisabeta îi va naste prunc, si de aceea Domnul i-a luat graiul pâna când Ioan a venit pe lume, în luna iunie, cu sase luni înaintea Nasterii Lui Iisus. si scrie mai departe în Sfânta Evanghelie despre Ioan: „Iar copilul crestea si se întarea cu duhul. si a fost în pustie pâna în ziua aratarii lui catre Israel.” (Ibid. 1, 80) sederea lui în pustie timp de trezeci de ani a fost supraveghea