Sportul-rege a rupt barierele prejudecăţilor. Tot mai multe echipe naţionale înregimentează jucători străini. Deocamdată, România rezistă ispitei. Sursa: Reuters

Euro 2008 a reprezentat o adevărată paradă a modei, în care naţionalele de pe Bătrânul Continent şi-au prezentat ultimele achiziţii în materie de fotbalişti. România, Croaţia, Cehia şi - surprinzător - Olanda (ultimele trei, cu „stranieri“ rămaşi acasă din diverse motive) au fost cele mai „pure“ reprezentative din punct de vedere etnic. Karel Bruckner, bătrânul selecţioner al Cehiei, are totuşi un „stranier“, rămas însă pe din afara lotului pentru Euro. Este vorba despre Marek Strestik, atacant la FC Brno, născut la Komarno, în Slovacia vecină. La rândul său, Marco van Basten, antrenorul „portocalei mecanice“, l-a lăsat acasă în ultimul moment pe Clarence Seedorf, mijlocaşul de la AC Milan, născut la Paramaribo, în Surinam.

„Portughezul“ Pepe

Portugalia, una dintre cele mai importante exportatoare de fotbalişti din lume, şi-a călcat pe mândrie aducându-şi „domn străin“ în persoana antrenorului brazilian Luis Felipe Scolari şi angajând doi fotbalişti cariocas: Deco şi, mai nou, Pepe. Portugalia este însă un caz aparte, ambasadorul fotbalului lusitan, marele Eusebio, fiind născut în Mozambic. La Euro, Scolari i-a ţinut pe tuşă pe copiii Portugaliei - Nani, Quaresma, Veloso şi Alves -, mergând pe mâna conaţionalilor săi naturalizaţi portughezi.

„Elveţienii“ Jakupovici, Djourou şi Behrami

Rigidă în materie de adopţii, Elveţia nu are bariere când e vorba de echipa naţională. La Euro, antrenorul Kobi Kuhn a avut un lot garnisit cu fotbalişti străini. Eldin Jakupovici, Johan Djourou, Valon Behrami, Gelson Fernandes şi Johan Vonlanthen Benavidez au făcut echipă cu „elveţienii“ Gokhan Inler, Hakan Iakin şi Eren Derdiyok, născuţi în Ţara Cantoanelor. @N_P