Povestea unui taran maramuresean care a platit, aproape cu viata, dorinta de libertate
Batranul pirpiriu, cu trupul imputinat de varsta si de vremurile care au trecut peste el, a fost cioban de mic copil. Imi povesteste linistit viata pe care a trait-o si care il transforma intr-un erou de roman. Vorbeste despre dragoste, despre puritate si liniste sufleteasca, despre Dumnezeu si despre Judecata de Apoi. De mult de tot, cu mult timp in urma, i se spunea Haiducul, si a stat ani de zile ascuns in munti, sa vina americanii sa-l scape de comunistii care i-au stricat randuiala vietii. Americanii n-au mai venit, asa ca, pana la urma, a fost prins, a facut puscarie, multa puscarie, apoi a avut domiciliu fortat, iar intr-un sfarsit, l-au lasat sa se duca la el acasa, in sat. S-a insurat si s-a intors la munca lui de cioban. A urcat cu oile la stana, sus pe munte, acolo unde a fost intotdeauna om liber.
La poarta timpului
Ma indrept spre Tinutul Lapusului, intr-o dimineata invelita intr-un cer plin de nori grosi si grei. E sfarsitul lui martie si e destul de frig in Maramures. O atmosfera bizara ma insoteste pe drumul vechi, cu asfaltul prapadit, ce pare ca duce spre nicaieri. In fata mea, soseaua este inghitita de un abur des, care cotropeste intregul peisaj. Vaile sunt inecate in albul pufos care se raspandeste precum apele unui rau furios, iar dealurile isi tin cu greu la suprafata varfurile impadurite. Printr-o spartura a norilor se iteste o raza timida a soarelui, care transforma orizontul intr-o mare colorata in rosu. Cerul se uneste cu pamantul printr-o magie care imi arata ca patrund pe teritoriul unui alt univers, intr-o lume a tainelor. Parca ma aflu la intrarea pe poarta timpului. Simt ca locul in care vreau sa ajung imi va dezvalui istoria unor intamplari tulburatoare. Ma hotarasc sa merg mai departe si, dupa o vreme, printre valu
