Jurnalist din Chisinau
"Dorim ca Romania sa nu ne uite si sa nu ne poarte cu vorba, sa nu taca adevarul despre noi"
Era prin 1975, cand am vazut pentru prima oara basarabeni in carne si oase. Coborau dintr-un autocar in centrul Vasluiului, frumosi, bine imbracati, vorbind ruseste. Intr-un tarziu, am apucat sa-l intreb pe unul dintre ei, mai in varsta: "De ce vorbiti ruseste?". Mi-a raspuns in soapta: "Avem doi comisari cu noi, unul stiut si unul nestiut, care ne pandesc si ne raporteaza. Riscam sa nu mai iesim niciodata din tara, daca ne aud vorbind moldoveneste". Dupa 15 ani de la acea "intalnire de gradul III" cu consangenii nostri de peste Prut, adica in 1990, citeam in presa libera din Romania despre "eliberarea limbii romane din Basarabia din chingile alfabetului chirilic". A urmat declararea independentei "Republicii Moldova", in 1991. Multi au vazut in acea proclamatie oportunitatea istorica a revenirii celor aproape 4 milioane de romani basarabeni la Patria Mama. A venit, insa, ca un trasnet recunoasterea "independentei" noului stat romanesc, de catre tovarasul just de la Bucuresti, Ion Iliescu. S-a dat apoi liber la podurile de flori, la micul comert de frontiera, la traficul cu tigari si bauturi. Unii au incercat sa obtina cetatenia romana. I-am vazut in strada Nicolae Iorga, la Pasapoarte, asteptand zile si nopti, dormind in masini si spalandu-se din sticla, pentru a primi ceea ce autoritatile romane spuneau ca este un drept istoric al tuturor. Minciuna! Din aproape un milion de cereri depuse dupa venirea lui Voronin la putere (2001), n-au obtinut cetatenia romana nici patru mii de basarabeni. Dupa venirea comunistilor la putere, in anul 2000, scuza neintelegerii cu Voronin a tinut loc de viziune pe termen lung la Bucuresti. Biciul Moscovei, tov. Voronin s-a remarcat, in 2005, printr-o prietenie suspecta cu presedintele Traian Basesc
