Ce legatura e intre un alpinist, o japoneza si niste copii hipoacuzici? Aparent niciuna. Insa ei, alaturi de alte citeva sute de persoane, se numara printre cistigatorii diferitelor curse organizate in cadrul Maratonului DHL - Stafeta Carpatilor. A fost a patra editie a maratonului, care in acest moment este cel mai cunoscut eveniment sportiv si caritabil de acest gen din Romania.
E simbata dimineata si undeva la marginea Predealului, pe drumul spre Risnov, citeva sute de oameni, in pantaloni de sport si tricouri, cu niste numere mari, ros-galbene, pe piept, se agita de zor. Miscari energice, de incalzire, sprinturi scurte, rotiri de trunchi, fandari. Sunt momentele de pregatire de dinaintea startului. In ciuda efortului si a caldurii ce potopeste treptat totul in jur, mai toti sunt veseli, optimisti.
Citeva sute de persoane au tinut sa fie prezente la "Maratonul DHL - Stafeta Carpatilor". Tineri, dar mai ales maturi, indeosebi barbati. Care mai suplu, care nu tocmai. Bucuria este insa generala. Freamat, freamat general pina cind se aude pistolul ce anunta startul.
Din acest moment, regulile jocului se schimba. Fetzele devin concentrate, muschii se incordeaza, pasii de alergare devin tot mai lungi. Primii kilometri par usori, desi drumul urca usor, la iesirea din Predeal. Grupul alergatorilor se transforma treptat-treptat intr-un "sarpe" care se lungeste tot mai mult. Gafaiturile se intetesc, apar primele broboane de transpiratie.
Dupa 5 kilometri apare primul punct de alimentare, unde pentru multi un pahar de bautura energizanta SPONSER se dovedeste binevenit. Tot acolo se efectueaza primul schimb al stafetelor. Sunt mai multe curse in cadrul "DHL"-ului: maratonul clasic, semi-maraton, stafeta maraton femei, barbati si mixt, ba chiar si stafeta maraton pentru copii sub 18 ani. Chiar daca nu se compara cu maratoanele din
