Doar patru personaje politice se pot lauda, in Romania zilelor noastre, ca sunt in stare sa provoace emulatii populare si sa stranga fan-cluburi electorale: Traian Basescu,Ion Iliescu, Sorin Oprescu si Gigi Becali.
Cum lui Iliescu i s-a epuizat rezerva de mandate constitutionale cu tot cu bonus, iar in jurul sefului de tarla de la PNG se aduna oameni cu mana intinsa pentru a lua, nu pentru a-i da voturi, e de presupus ca, in 2009, la prezidentiale, confruntarea finala ii va opune pe fostul si pe actualul primar al Capitalei. Un prim sondaj, realizat - e drept - de o casa cu credibilitate indoielnica, il da zilele acestea pe Oprescu cu un avans de 6 procente la incredere fata de Basescu, in Bucuresti.
Sociologii nealterati politic sustin ca totusi cifrele sunt veridice, justificand ierarhia - in care pentru prima data dupa aproape 4 ani presedintele nu mai este cel mai iubit - prin transferul de simpatie care se realizeaza automat catre invingatorul momentului.
Nimeni nu poate spune cum va evolua, intr-un an, ordinea in clasamentele de popularitate si, cu atat mai putin, in exercitiul real al votului. Daca Sorin Oprescu se decide sa dea piept cu Traian Basescu la viitorul scrutin, vom avea o infruntare intre exponentii generatiei politice emo.
Asa ca decisive vor fi tehnicile de manipulare sentimentala la care vor recurge, fara indoiala, cei doi. Lansati spre victorie, fiecare la vremea lui, cu dramolete si melodramolete, actorii noii serii cu box-office electoral ridicat vor trebui sa se reinventeze pana la anul. Simpatia adunata de Sorin Oprescu prin taceri expresive in campanie are termen de valabilitate foarte scurt. Rolul de victima nu poate fi nici el jucat la nesfarsit, fara variatii de repertoriu. Ajuns primar, el trebuie sa dea macar impresia de responsabilitate si eficienta a muncii. Aici, doctorului ii vor veni i