Sarbatoarea de Sânziene, tinuta pe 24 iunie, de ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, este legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, pastrand un amestec fascinant de crestinism, paganism si vrajitorie. “Sarbatoarea de Sanziene este o sarbatoare florala si campeneasca, o datina straveche de provenienta autohtona, al carei nume dac s-a pierdut, pastrandu-se cel daco-roman de Sanziene si cel slav de Dragaica”, a afirmat cercetatorul stiintific Aurelia Diaconescu, de la Sectia de Etnografie si Arta Populara a Muzeului Judetean Mures. In lucrarea “Descierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir afirma ca sub denumirea de Danziene sau Dragaica, se subintelege zeita Ceres, iar manifestarile sarbatorii amintesc de riturile protecttiei si fecunditatii agrare ale acestei zeite, care se naste in cultura populara la 9 martie, data echinoctiul de primavara potrivit Calendarul Iulian, data ce coincide cu moartea Babei Dochia, apoi creste si se maturizeaza in mod miraculous pana la 24 iunie, ziua solstitiului de vara in Calendarul Gregorian, cand infloreste planta ce-i poarta numele, sanziana sau dragaica.
Cununa de Sanziene
Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii, placut mirositoare, care cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. “In multe regiuni domina credinta ca aceste plante infloresc in noaptea de Sanziene. Daca infloresc mai tarziu decat acesta zi, se zice ca vremea este intarziata, adica semanaturile nu sunt in faza in care ar trebui sa fie, iar daca la aceasta zi sunt inflorite deja, timpul este inaintat”, a precizat cercetatorul stiintific Aurelia Diaconescu. In ajunul sarbatorii, tinerele fete, insotite de muzica si chiuiturile flacailor, aduna florile de Sânziene si spicele de grau in buchete, apoi le impletesc in cununi circulare si cruciforme. Aceste Cununi de Sanziene sunt asezate apoi la usile caselor, pe crucile
