- Saptamana trecuta au fost demarate o serie de controale bancare, legate de problema comisioanelor practicate la creditele bancare, comisioane care nu sunt intotdeauna facute publice. Credeti ca, treptat, presate de stat, bancile comerciale vor reveni la o politica decenta?
- Practic, exista o singura solutie legala, pe care Occidentul a adoptat-o in anii ’70. E vorba de un indicator, numit DAE (dobanda procentuala anuala), in care intra toate costurile creditului, inclusiv comisioanele si dobanda efectiva platita de client, nu dobanda nominala. Aceasta metoda se practica si in Romania, insa doar pentru creditele de consum. La celelalte credite, clientul isi negociaza singur costurile.
- Care sunt cele mai frecvente modalitati prin care o banca isi poate induce in eroare clientul, practicand aceasta falsa politica?
- Prima modalitate consta in faptul ca banca ii comunica clientului dobanda nominala si nu cea efectiva. De exemplu, la o dobanda de 15%, in termeni nominali, sunt inca trei, patru procente pe care clientul le plateste fara sa isi dea seama. A doua distorsiune de informatie este data de valoarea comisionului pe care banca i-o poate percepe la inceput clientului, iar acesta nu o percepe si nu o include in cost. Apoi, mai sunt comisioane de administrare a contului, care apar in documente si nu intra in calculul dobanzii, desi ele maresc costul dobanzii. E vorba de mascarea costurilor reale si de transformarea lor in costuri mai mici. E o politica veche a bancilor.
- Dispune, insa, statul roman de mecanisme eficiente de stopare a acestor derapaje ale bancilor?
- Statul nu prea poate face asta, dar la nivel european exista foarte multe frustrari impotriva sistemului bancar. La nivelul Uniunii Europene se lucreaza la o directiva care va fi inclusa, obligatoriu, in spatiul U.E. si va obliga toate partile sa aplice acelasi regim, d
