Gheorghe Mureşan a rămas mereu aproape de baschet, iar acum încearcă să ofere copiilor condiţiile pe care el nu le-a avut La aproape zece ani de când s-a retras din baschetul

Gheorghe Mureşan a rămas mereu aproape de baschet, iar acum încearcă să ofere copiilor condiţiile pe care el nu le-a avut

La aproape zece ani de când s-a retras din baschetul profesionist, Ghiţă este în continuare un personaj apreciat în lumea strălucitoare a celei mai puternice ligi de baschet din lume, NBA.

Acum câţiva ani, circula o reclamă tv cu cele trei embleme ale sportului românesc Nadia, Gică Hagi şi Ilie Năstase. Poate că nu a avut geniul Nadiei, notorietatea lui Gicanu sau şarmul lui Nasty, dar uriaşul nostru este un monument, la propriu şi la figurat, care şi-ar fi putut face loc printre cei trei.

Desigur, la prima vedere impresionează prin cei 2 metri şi 32 de centimetri ai săi. Dar pentru cei care îl cunosc sau l-au urmărit îndeaproape ştiu că este un om care impresionează prin pasiune, dorinţă şi un suflet imens, proporţional parcă cu înălţimea sa. A venit din Triteni la Cluj pentru a juca baschet, convins de antrenorii care au scos atâtea generaţii de valori, Voicu Moldovan şi Liviu Moraru.

"Venisem la Cluj prin aprilie şi nu eram încă sigur dacă vreau să fac baschet. Am zis că mă gândesc până la toamnă, dar domnul Moldovan nici nu a vrut să audă", povesteşte Ghiţă. El s-a alăturat la începutul anilor "90 unei generaţii de excepţie la "U", echipă pe care avea să o conducă către primul titlu din istoria clubului în 1992.

Tot de numele său se leagă şi cele mai bune performanţe ale unei naţionale româneşti, argint la Europenele de juniori în 1990 şi locul 5 la Mondialele de juniori de la Edmonton din Canada în 1991.

"Atunci în Canada mi-am dat seama că pot juca cu adevărat baschet şi nu sunt doar un copil înalt", spune Ghiţă. "M-a ajut