"Sa nu poftesti casa aproapelui tau si niciun lucru ce este al lui", spune a zecea porunca a lui Dumnezeu. Credinta este insa relativa pentru fiecare dintre noi. Axinte Dan si-a insusit lucruri care nu i-au apartinut. Si nu o data, ci de trei ori. Nu e un cleptoman, e doar un om care a vrut sa se imbogateasca rapid, spune el. Am furat, dar nu mai fac
"Am furat, dar nu mai fac", o promisiune-cliseu a celor mai multi dintre recidivisti in ale furaciunilor, apare si in pledoaria unui detinut de la Penitenciarul de Maxima Siguranta Timisoara. Axinte Dan, originar din Neamt, are un trecut presarat cu furturi si pareri de rau. Se afla pentru a treia oara dupa gratii si, in prezent, ispaseste o pedeapsa de trei ani, pentru furtul unei combine. Dar, ne spune, va plati si pentru 12 delicte pe care nu le-a comis, dar pe care le-a luat asupra lui in urma unor intelegeri cu niste sefi de post...
"Aventura mea a inceput prin ’96, cand am plecat din Neamt si m-am mutat in Caras-Severin". Lucra cu ziua pe la oameni, le taia lemne, mergea la camp. A schimbat case, mandre, anturaje, lucruri... "Intotdeauna am visat sa am bani multi, asta m-a si adus aici", spune puscariasul. Primul delict l-a comis la 19 ani. A spart cinci magazine intr-o seara, fara sa se gandeasca prea mult. "Mi-era frica, eram un bighidiu, dar aveam nevoie de bani pentru chirie. Vroiam multe...".
Dupa acele furtisaguri au urmat altele, si apoi altele. De doua ori a fost prins, inchis, eliberat. Cand s-a vazut in libertate ultima oara, credea ca va fi altfel, ca nu va mai gresi. Dar n-a durat mult... Intr-o zi, lucrand ca "sluga pe langa casa unui om, asa se zice pe aici", l-a pus pacatul sa dea cu ochii de combina muzicala a "patronului". "Asa mi s-a nazarit. Nu mai vazusem eu scule ca aia... Am zis ca pot s-o vand. In aceeasi zi am fost prins. I-am dat omului aparatul inapoi, el m-a iertat.
