Călin Hera: "După ce rostiţi un Doamne-fereşte grăbit, vă rog să fiţi de acord că fetiţa de 11 ani nu poate fi condamnată să nască fiul unchiului ei care a violat-o. Deşi totul e, ironia sorţii, perfect legal."

Vă propun să vă opriţi cinci minute din stresanta goană a zilei de luni. Încercaţi să vă amintiţi ce făceaţi când aveaţi 10-11 ani. La ce vă gândeaţi, ce vă doreaţi, ce vă bucura, ce vă întrista? Amintirile de atunci sunt unice, sunt printre cele mai frumoase, oricâtă sărăcie va fi fost, oricâte lipsuri vom fi îndurat. Ce poate fi mai frumos decât copilăria?

Acum, vă rog să vă gândiţi la Florina, fetiţa din judeţul Neamţ care a împlinit 11 ani de viaţă şi 20 de săptămâni de sarcină (ca rezultat al unui viol). Mai scriu o dată: Florina are 11 ani şi o sarcină de 20 de săptămâni, la care a ajuns după ce a fost violată de unchiul ei. Timp de trei săptămâni, mai mulţi medici din Piatra-Neamţ s-au tot codit şi au tot analizat cum e mai bine pentru copilă şi pentru copilul din copilă. Spre deosebire de Justiţie, în astfel de cazuri procesele nu se pot amâna la nesfârşit şi nu se poate face recurs; fătul se dezvoltă, creşte, devine, din ce în ce mai mult, copil. Pe la săptămâna a 18-a, medicii din Piatra-Neamţ au decis ca sarcina să fie întreruptă printr-o microcezariană. Dar nu şi-au asumat decizia şi au trimis „cazul“ la Iaşi.

Ieşenii, având legile în mână şi o sarcină care ajunsese deja la săptămâna a 20-a, au hotărât că nu trebuie intervenit. Le-au vorbit părinţilor despre riscuri. Le-au explicat că întreruperea de sarcină, în acest moment, se poate face doar dacă fătul prezintă malformaţii incompatibile cu viaţa sau dacă viaţa mamei e pusă în pericol. Fireşte, pe medici îi interesează pericolul imediat, iminent. Cel mai simplu, cel mai comod e să laşi decizia pe seama unui text de lege alcătuit de un birocrat. Mai degrabă laş