Primele două medalii olimpice de aur la caiac-canoe pentru culorile sportive româneşti nu au fost aduse de un fiu al Deltei, ci de un bucureştean get-beget, Leon Rotman, fiul unui meşteşugar

Primele două medalii olimpice de aur la caiac-canoe pentru culorile sportive româneşti nu au fost aduse de un fiu al Deltei, ci de un bucureştean get-beget, Leon Rotman, fiul unui meşteşugar crescut într-un cartier mai mărginaş şi opus lacurilor Capitalei.

Avea 22 de ani când a participat pe lacul Wendouree din îndepărtata Australie la întrecerile ce aveau să deschidă o perioadă de mare strălucire pentru caiacul şi canoea din România.

Victoriile lui Leon Rotman la canoe simplu (1.000 m şi 10.000 m) au constituit una dintre cele mai mari surprize de la Jocurile Olimpice de la Melbourne 1956. "Papa Leon", cum îi spunem noi, se apropie de vârsta de 75 de ani.

Când vorbeşte cu patimă despre anii săi de sport pare tânăr. Pentru el, munca în canoe a fost un mod de viaţă, leacul bun la orice, salvarea de la toate necazurile.

Ea a fost uitarea, dacă voia să uite, tonic dacă se simţea slab, regenerator dacă era istovit, prieten dacă se simţea singur, calmant dacă era tulburat, stimulent dacă era obosit, soluţie dacă era deznădăjduit, armă dacă voia să învingă. Şi a învins!