SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Pe Ionuţ Ionescu l-a părăsit nevasta. Sau cam aşa ceva. În loc să plece el de acasă, cum avea de gînd, şi să-i lase un bilet de adio, plecase ea, fără nici un bilet.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Pe Ionuţ Ionescu l-a părăsit nevasta. Sau cam aşa ceva. În loc să plece el de acasă, cum avea de gînd, şi să-i lase un bilet de adio, plecase ea, fără nici un bilet.
Vecinii i-au spus lui Ionuţ că doamna Mihaela fusese ajutată să-şi ia tot ce era al ei de un tînăr chipeş. Prezenţa acelui tînăr chipeş schimba complet datele problemei. Ionuţ era pregătit să sufere, în felul foarte intelectual în care auzise şi citise el în romane că suferă bărbaţii care-şi lasă soţiile şi se mută la amante. Şi, dintr-odată, trebuia să sufere banal, ca orice soţ părăsit de soţie pentru altul. Asta însemna că trebuia să se închidă în casă, să dea muzica tare, să se îmbete, iar vecinii să cheme poliţia şi salvarea. Numai lucruri care lui Ionuţ ori nu-i picau bine, ori nu era în stare să le facă.
Cel mai greu îi venea să bea. Îi era de ajuns o jumătate de vin ca să nu mai fie om trei zile. Ionuţ nu ştia nici ce fel de muzică se cuvenea să asculte, ca să se cheme că-şi trăieşte drama cu demnitate, ca un mascul rănit de moarte, dar decis să recupereze bărbăteşte. A încercat întîi cu bere şi uvertura la "Bărbierul din Sevilla" şi n-a simţit nimic deosebit. A mutat-o apoi pe votcă şi o casetă veche cu Aznavour, şi iarăşi n-a simţit nimic. Abia cînd a dat pe gît un pahar de cabernet roşu şi a pus CD-ul său preferat, cu nişte manele ale lui Florin Salam şi Adi de la Vîlcea, l-a încercat un sentiment confuz, un amestec de frustrare şi uşurare în părţi egale. Ca un cocteil dulce-acrişor.
Ionuţ ştiuse, chiar din clipa în care o ceruse în căsătorie pe Mihaela, că luna lor de miere avea să fie una de acumulare a moti
