DELĂSARE ● Trecutul glorios stă pe aceeaşi stradă cu prezentul indiferent

Unui turist care vine la mare i-ar putea veni ideea, după cîteva zile de plajă, să viziteze anumite locuri ce vorbesc despre istoria noastră. Ruinele din Dobrogea nu spun însă poveşti, iar în apropiere nu sînt amenajate locuri de recreere pentru călătorul obosit.

Ajuns la Capidava găseşti rămăşiţele cetăţii împrejmuite de garduri de sîrmă. Studenţii arheologi sînt aşteptaţi să sosească în iulie, iar la muzeu nu e nimeni. În afară de o tablă ce atestă că eşti la Capidava, nimic nu vorbeşte despre cei care au trăit odată aici. După un pelerinaj în lăcaşuri de cult creştine, precum Mănăstirea Dervent şi Peştera Sfîntului Andrei, unii turişti se abat şi spre un habitat precreştin, Cetatea Tropaeum Traiani, aflată la Adamclisi. Aici, printre rămăşiţele zidurilor ridicate între secolele al IV-lea şi al VI-lea, există cîteva plăcuţe albastre plantate de Muzeul de Istorie din Constanţa. Citindu-le, afli despre basilica cisternă, basilica forensis, locul unde se desfăşura activitatea publică a oraşului, şi despre strada principală, lungă de 300 de metri şi tăiată pe mijloc de canalul de scurgere. Dacă vrei să înţelegi mai multe despre istoria locului, trebuie să vizitezi muzeul din sat, unde se păstrează cîteva obiecte găsite în timpul săpăturilor arheologice.

CUM SĂ VINZI UN MONUMENT. Dar abia ascultîndu-l pe Constantin Enea, ghidul de la monumentul din Adamclisi, am prins gustul de a afla şi mai multe despre această civilizaţie ce construia în anii 100 poduri peste Dunăre şi apeducte. Ghidul vorbeşte despre edificiul triumfal, despre momentele controversate ale luptelor dintre daci şi romani, cu siguranţa specialistului. Se sfieşte să-şi recunoască pasiunea, ne mărturiseşte că nu e profesor de istorie şi că vorbeşte atît de captivant, pentru că trebuie "să vîndă" Trop