Sorin Ioniţă: "Dacă aş vrea să intru în parlament, mi-aş alege un colegiu în care candidează unul dintre cei care au ridicat mâna ca să-l apere pe Năstase."

De vreo trei ani, Parlamentul României stă cu spaima perpetuă că cineva, undeva, o să încalce Constituţia şi nici un deputat n-o să fie pe aproape la momentul critic s-o scoată din ghearele violatorului. Sunt vizaţi ba preşedintele, cu reflexele lui de marinar care nu stă mult pe gânduri; ba procurorii anticorupţie, suspectaţi de reflexe sovietice; ba serviciile secrete, care ascultă în mod samavolnic telefoanele miniştrilor când mai au şi ei de aranjat câte o licitaţie. Mari desfăşurări oratorice s-au produs între timp, fie de la tribuna Camerelor, în apărarea drepturilor omului corupt (dar numai dacă se întâmplă ca el să fie ministru sau deputat), fie pe la televiziuni, în susţinerea separaţiei puterilor în stat până la blocarea lor absolută.

Şi când colo, ce să vezi? Chiar gardienii fără preget ai actului fundamental s-au apucat zilele acestea să atenteze la onoarea Constituţiei române, profitând de faptul că poporul se uita în altă parte, cam fleşcăit de căldură şi cu slabele porniri bătăioase pe care le mai are consumate în înjurături la adresa lui Piţurcă et comp. Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, condusă de comentatorii teve Andon, Bolcaş şi Nicolicea, s-a apucat să cântărească pe fond cazul Năstase, după ce începuturi de probă erau prin dosare, ca şi când ar fi judecători, lucru contra actului fundamental pe care până deunăzi îl apărau în sesiuni nesfârşite de despicat firul în patru. Ba au postat şi pe internet referatul procurorilor, deşi acesta este în principiu secret.

Rămasă puţin în ofsaid, Lidia Bărbulescu, doamna de fier a CSM-ului, a trebuit să justifice ceea ce este greu de justificat, dar s-a descurcat onorabil, ca de obicei, graţie sintaxei chinuite,